Dreptul animalelor la viață este contestat vehement. Actualmente animalele nu au drepturi ci doar o singură obligație – de a fi sacrificate pentru a servi în calitate de hrană pentru oameni. Dreptul oamenilor la viață este consfințit în Constituție. Animalele, la fel ca și oamenii viețuesc pe un anumit teritoriu denumit stat, sau comuniune de state, civilizație, dar nu sînt considerate subiecți juridici, nu au drepturi. Și Oamenii si animalele fac parte din regnul animal. Oamenii sînt animale dotate cu rațiune superioară, în timp ce restul animalelor sînt la un nivel evolutiv mai jos – au rațiune instinctuală. Nu sînt apte să pledeze pentru drepturile sale nu pot vorbi, deci oamenii, organele de stat trebuie să pledeze pentru drepturile lor. Separarea animalelor în două categorii – 1. de companie, 2. pentru consumație, crescute pentru a fi ucise si consumate – această separare este profund discriminatorie. Un șoricel, un cîine, o pisică au drepturi pentru că sînt animale de companie, iar o vită, un porc, o oaie, o găină nu sînt animale de companie – deci nu au dreptul la viață . Majoritatea oamenilor sînt condiționați să considere că animalele sînt inferioare oamenilor și există doar pentru ai servi pe oameni, iar odată cu progresul tehnic nu mai sînt utilizate în gospodărie, sînt inutile, bune doar pentru a fi mîncate.
Uciderea animalelor este o crimă. Animalele sînt o valoare în sine. Ele nu sînt inferioare oamenilor ci mai tinere decît oamenii în scara evolutivă. Animalele fac parte din aceiași specia biologică, au cap, corp, patru membre, au doi ochi, un nas si o gură, au creer, sistem nervos, inimă sistem cardiovascular, sistem digestiv, stomac, ficat, pancreas, sistem reproductiv, etc. Animalele au stări fiziologice si psihice primare similare cu cele umane – foame – sete, frig – cald, calm – agitație, bucurie – frică, devotament, dependență, etc… Faceți un experiment luați un om si cîteva animale si urmăriți cum reacționeza ei la diferiti stimuli, – ce provoacă senzațiile de foame,, agresiune, frică, frig, m îngîiere, veselieî, etc… Reacțiile sînt aproape aceleași… și la oameni și la animale. Animalele au enormă capacitate de a iubi si simți. Omul este si el un animal -acest lucru este afirmat de stiinta, omul face parte din specia biologică, regnul animal, clasa mamiferelor, ordinul primatelor… Omul este cel mai evoluat reprezentant al speciei biologice, în timp ce animalele sînt copiii speciei. Copii nu sînt în stare să se protejeze de sinestătător, ei trebuie protejați și asigurați cu tot de ce este nevoie pentru satisfacerea necesităților de trai si instruire.
Actele de ucidere lipsesc animalele de viață, de asemenea sînt profund traumatizante pentru oameni. Oamenii, animalele, vegetația fac parte dintr-un singur sistem planetar vital (pămîntul este unul pentru toți, soarele este unul pentru toți) si uciderea unor unități din sistem destabilizează întreg sistemul. Sistemul există doar prin interacțiunea dintre toate unitățille și invers unitățile există prin apartenenta la sistem. Spre exemplu oamenii își satisfac absolut toate necesitățile de trai luîndu-le din exterior – din mediul ambiant ei fac parte din civilizație – separați de acest mediu ei își pierd viața imediat. Deci, viața este posibilă doar prin interacțiune într-un sistem unic. Cu cît cei cu care se interacționează sînt mai sănătoși și prosperi cu atît mai multe ei își pot oferi unii altora. Violența este sinucigașă, absurdă.